Dalai lama raspunde...

-Care este cea mai buna religie?

-Cea mai buna religie este cea care te apropie de Dumnezeu. Este cea care face din tine o persoana mai buna.

-Ce ne face sa fim mai buni?

-Tot ceea ce nu ne lasa indiferenti la suferinta aproapelui si ne face sa fim mai sensibili, mai detasati, mai amabili, mai umani, mai responsabili, mai corecti si cinstiti.

Religia care-ti ofera si-ti recomanda toate acestea, este cea mai buna religie.

Prietene, nu ma intereseaza de ce religie esti si daca esti credincios sau nu…
Pentru mine, este important felul cum te porti cu ceilalti, familia ta, colegii de serviciu, prietenii tai si in general cu toata lumea.

Aminteste-ti ca universul este influentat de actiunile si de gândurile noastre. Legea actiunii si reactiunii nu se refera numai la fizica. Ea se aplica si la relatiile umane.

Daca faci bine in jurul tau, ti se va raspunde cu aceeasi moneda. Daca te porti incorect, cu rautate, se va intoarce impotriva ta. Vei primi intotdeauna ceea ce le doresti celorlalti. A fi fericit nu este mâna destinului, este mai degraba consecinta optiunilor tale de a te comporta fata de cei din jur.

Ia seama la gândurile tale caci ele vor deveni Cuvinte.

Ia seama la cuvintele tale caci ele vor deveni Actiuni.

Ia sema la actiunile tale caci ele vor deveni Obiceiuri.

Ia seama la obiceiurile tale caci ele iti vor modela Caracterul.

Ia seama la caracterul tau caci el iti va conditiona Destinul,

Iar destinul va fi Viata ta…

Cine sunt eu? Care este sensul vietii mele si incotro merg?

Sensul vietii mele este sa ma trezesc... pentru ca viata este doar o imagine in oglinda a felului meu de a fi si de a gandi. Sa calatoresc pt a descoperi, sa traiesc constient aventura si sa ma bucur de ea.
Sa recunosc faptul ca tot ce imi este dat este doar o oferta a vietii; ca pierderea si castigul au aceeasi valoare; ca doar perceptia mea face ca ceva sa fie bun sau rau…trebuie doar sa imi schimb perceptia si toate lucrurile se schimba.
Pot schimba ura in dragoste, frica in curaj si intunericul in lumina.

Sensul vietii noastre e sa acumulam experiente din care sa extragem cunostinte- singurele lucruri din viata pe care le putem lua cu noi.

Indiferent unde suntem si ce facem, indiferent ce parere avem despre noi, ne cautam
neincetat pe noi insine!

Indiferent ce vom face, intr-o zi vom gasi drumul. Chiar si atunci cand credem ca nu mai exista drum de iesire, ne-am indepartat doar cu un pas de drum – caci poarta spre drum se deschide catre interior ; drumul este in noi...

Metoda Silva

Gandurile si vorbele noastre pot influenta realitatea, asa ca trebuie sa eliminam din vocabularul nostru expresiile negative, sa fim atenti la ceea ce vorbim, pt ca daca le repetam suficient de des, creierul se va conforma...
(de exemplu - ma doare capul de atata treaba, mi se face rau cand aud nu stiu ce, mi-e sila de...)
Toti avem capacitatea de a ne materializa dorintele, dar trebuie sa ne concentram intotdeauna pe ceea ce vrem, nu pe ceea ce nu vrem - pe solutie, nu pe problema!
Ne putem materializa dorintele (daca sunt in acord cu planul nostru divin) daca ne concentram asupra lor si avem dorinta - care e un fel de combustibil, avem convingerea ca reusim si asteptam activ -adica vorbim si ne comportam ca si cum am obtinut deja ceea ce ne dorim...
Trebuie sa lasam viata sa ne arate calea pe care vom ajunge acolo unde ne dorim.

Cronica Akasha

Se spune ca ar fi existat de la inceputul planetei si ar fi ceva in genul unei imense librarii in care s-ar inregistra toate gandurile si sentimentele si faptele noastre.
Cei care afirma existenta acestei cronici sustin ca ea a fost folosita dintotdeauna de catre oameni apartinand unor timpuri si culturi diferite (tibetani, egipteni, persani, chinezi, greci, mayasi etc).
Orice om contribuie si are acces -cel putin, teoretic- la aceasta. Desi se sustine ca Inregistrarile Akashice au fost folosite de mistici de-a lungul intregii istorii, termenul in sine, avand sensul unei imense librarii eterice, se afirma odata cu miscarea teozofica in secolul 19. Potrivit lui H. P. Blavatsky(1831-1891), fondatoarea Societatii Teozofice, Cronica Akasha este mai mult decat o simpla colectie de date ce pot fi accesate de catre un senzitiv: Akasha este este unul din principiile cosmice si este o materie plastica, creativa in esenta ei. Este chintesenta tuturor formelor posibile de energie, materiale, psihice sau spirituale, si contine in sine germenii creatiei universale....
Se afirma ca evenimentele inregistrate in Cronica Akasha pot fi citite sau accesate in anumite stadii ale constiintei. In acest sens Rudolf Steiner (1861-1925), filozof si fondatorul Societatii Antropozofice, ne spune urmatoarele: ...Omul, ajuns la un grad avansat al facultatii sale de cunoastere, poate patrunde pana la sursele originare si eterne ale lucrurilor perisabile in timp. Daca omul isi largeste in acest fel facultatea de cunoastere, poate ajunge si la o cunoastere a trecutului fara a mai fi dependent de marturiile si documentele exterioare. El devine capabil sa contemple acea parte nevazuta a evenimentelor, care este neperceptibila prin simturi, pe care timpul nu o poate sterge sau distruge....
Cel mai celebru caz in acest sens - si in acelasi timp sursa cea mai bogata de informatii in domeniu- il constituie Edgar Cayce (1877-1945). Acesta avea abilitatea de a intra intr-un stadiu alterat de constiinta prin care avea acces la orice tip de informatie. Intrebat despre sursa informatiilor sale, Cayce spunea ca aceasta este de doua feluri_ prima o constitue subconstientul celui cu care intra in contact, iar cea doua o constituie cronica sau cartea vietii...
Prin analogie cu Internetul, se poate explica prin faptul ca in locul unor pagini stocate intr-un sistem computerizat, conectat la electricitate, inregistrarile din cronica akasha ar fi un sistem energetico-informational nonfizic in care este stocata orice pagina web individuala, si care poate fi citit (accesat) de catre cineva daca acesta reuseste sa se acordeze la frecventa corecta.

Fiinţa umană bâjbâie în întuneric...

”Fiinţa umană bâjbâie în întuneric. Ea este asemenea unei case în care nu mai străluceşte nici cea mai mică flacără, asemenea unei case pierdute în ceaţă. Ceva s-a stins din interiorul ei. Cu toate acestea, focul se poate aprinde din nou din cenuşă. Ca o corabie aflată în derivă, omul şi-a uitat destinaţia, nu mai ştie ce să facă. Totuşi, cunoaşterea – acum moartă – poate fi reînviată din nou în sufletul său. Nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de disperare. Cu cât noaptea este mai profundă, cu atât zorii sunt mai aproape. Lumea va cunoaşte o renaştere spirituală, un nou tip de fiinţă umană se va naşte, iar noi suntem martorii durerii acestei veniri la viaţă.

Căci această cunoaştere spirituală nu se va produce decât prin intermediul nostru. Nimeni nu se poate limita la un rol de gură-cască, deoarece trebuie să ne naştem din noi înşine; renaşterea trebuie să aibă loc în fiecare din noi. Soarele inimii nu se va ridica decât dacă ne umplem de lumină, această responsabilitate ne revine. Noi suntem cu toţii elementele edificiului de mâine, noi suntem razele astrului care se va manifesta. Fiecare bărbat, fiecare femeie este un creator, o creatoare.

De ce nu îndrăzniţi să recunoaşteţi că viaţa voastră este sumbră, obscură, plictisitoare? Ea nu are nici o savoare, şi ea nu poate fi altfel. Orice bucurie este interzisă unei inimi tulburate, neliniştite. De unde vine acest sentiment de inutilitate şi de descurajare, când în realitatea viaţa voastră este o sursă infinită de plenitudine? Voi sunteţi pierduţi, dezorientaţi. A vegeta, a exista fizic fără nimic în plus, nu înseamnă a trăi, ci a aştepta moartea. Cum să ne simţim în largul nostru? Cum să ne bucurăm de faptul de a exista?

Sub efectul condiţionărilor familiale şi sociale, comportamentul vostru a devenit o panoplie de măşti. În toate circumstanţele vă îmbrăcaţi cu o mantie de ipocrizie, fiinţa voastră reală v-a devenit încetul cu încetul, străină. Lepădaţi măştile, nu ne aflăm aici pentru a interpreta o piesă de teatru, ci pentru a afla cine suntem cu adevărat. Asemenea actorului sau actriţei care ies din scenă, demachiaţi-vă, scoateţi-vă masca pentru câteva zile, aruncaţi toate aceste lucruri. Lăsaţi să ţâşnească în mod spontan ceea ce există în mod fundamental în voi. În aceste momente propice, daţi-vă seama că voi nu aveţi nici o calitate, nici o profesie, nici un statut. Eliberaţi-vă de toate definiţiile sociale care v-au fost lipite pe spate şi care v-au rigidizat.

Prezentul este cel pe care trebuie să-l reanimăm şi propria noastră fiinţă este cea pe care trebuie să o creăm. Cum să creăm o umanitate dacă noi nu ieşim mai întâi din starea noastră incertă? Individul este baza societăţii, şi prin intermediul lui are loc orice evoluţie şi orice revoluţie. Iată de ce vă adresez o chemare. Treziţi-vă, vă rog.

Deschideţi ochii mari! Treziţi-vă! Priviţi, nimic altceva! Nimic nu este cu adevărat distrus în om şi el nu şi-a pierdut în realitate direcţia. Dar pentru că refuză să „vadă”, el se crede înconjurat de umbre ameninţătoare. Ascunzându-şi chipul, el pierde totul şi devine un sărăntoc. Dacă ar deschide ochii, s-ar descoperi rege.”

(OSHO)

Sa ne trezim si sa schimbam lumea in care traim!

Una din aventurile cele mai misterioase si cele mai dificile pe care ne este dat sa o traim este probabil cea care consta in explorarea lumii noastre interioare in cautarea fiintei esentiale.
In ultimul timp noi, oamenii, am evoluat foarte mult la nivelul constientei: am devenit mai constienti de infinitele posibilitati pe care le avem, mai deschisi catre necunoscut, catre paranormal, catre metafizica si catre lumea de dincolo de dimensiunea fizica.
Speram ca in curand sa luam legatura cu civilizatii din alte galaxii, aflate la alte niveluri de evolutie; sa intelegem misterul mortii si sa ne putem conecta oricand cu oameni in forma de spirit, din afara lumii materiei fizice, prin anumite frecvente speciale din campul electromagnetic.
Lumea trece printr-o criza, dar putem alege sa vedem aceasta criza ca pe o ocazie de a ne aduna curajul si de a reveni la sursa primara a vietii: Iubirea. Acum traim vremuri de evolutie: suntem chemati sa ne trezim si sa schimbam lumea in care traim.
Putem alege sa evoluam -asa cum ne impinge codul Universului sa o facem- sau putem sa ne opunem schimbarii: fiecare are liberul sau arbitru.
Universul ne sprijina, dar trebuie sa ne angajam fiecare sa depasim obiceiurile si conditionarile perimate si sa ne deschidem la noi moduri de gandire, de credinta si de relationare. Atunci cand oamenii lucreaza impreuna pentru a crea binele in lume, se creeaza o putere colectiva incredibila.
Daca fiecare dintre noi alege sa aduca bunatate, pace si abundenta in viata sa, atunci acestea se vor raspandi peste toti; daca toti am lucra pentru binele suprem al tuturor, am iesi din lumea noastra mica si ne-am uni cu marea familie a omenirii.

Scopul nostru pe Pamant

In lumea de dincolo noi ne-am ales singuri misiunea pe care trebuie sa ne-o indeplinim in aceasta viata. Marile etape ale vietii noastre depind de indeplinirea acestor misiuni. Cunoasterea divina la care am avut acces in acea lume ne-a permis sa stim in ce vor consta majoritatea incercarilor si testelor la care vom fi supusi in aceasta lume, scop in care ne-am pregatit anticipat: ne-am unit cu mai multe spirite, care ne-au devenit apoi membri de familie sau prieteni, si care au promis sa ne ajute sa ne indeplinim misiunea.Cu totii am venit ca voluntari pe aceasta planeta, dornici sa experimentam tot ce a creat Dumnezeu pt noi. Toti cei care au optat pt a veni in aceasta lume au fost niste spirite foarte curajoase; chiar si cel mai putin dezvoltat om in aceasta lume a fost un spirit puternic in lumea de dincolo. Fiecare dintre noi primeste mai mult ajutor decat isi poate imagina; ingerii stau langa noi, gata sa ne ajute oricand le cerem acest lucru si bucurandu-se pt realizarile noastre.
Noua ni s-a dat libertatea de a actiona asa cum dorim in aceasta lume. Actiunile noastre ne determina cursul vietii, dar noi le putem modifica oricand dorim, schimbandu-ne astfel acest curs. Dumnezeu ne-a promis tuturor ca nu va interveni in viata noastra decat daca ii vom cere personal acest lucru; in acest caz, el intervine si ne ajuta sa ne indeplinim dorintele, in masura in care acestea sunt juste. In acest fel, noi ne putem alege singuri bucuriile sau durerile pe care dorim sa le experimentam in viata.
Tot ceea ce devenim noi in aceasta viata terestra este lipsit de semnificatie daca nu ne folosim de talentele noastre pt a le fi de folos celor din jurul nostru. Toate darurile cu care suntem inzestrati ne-au fost date exclusiv pt a ne ajuta semenii. Prin serviciile pe care le aducem altora, noi ne desavarsim evolutia spirituala.Tot ceea ce facem pt a ne dovedi iubirea este binecuvantat in fata lui Dumnezeu: un zambet, un cuvant de incurajare, un sacrificiu cat de mic; prin astfel de actiuni, noi crestem dpdv spiritual.
Numai Dumnezeu stie ce se afla in inima omului si numai el poate judeca perfect; el ne cunoaste spiritul, in timp ce noi nu vedem decat puterile si slabiciunile noastre exterioare. Toate emotiile negative (ura, manie, invidie, amaraciune, refuzul de a ierta) ne distrug spiritul, iar pt felul in care ne comportam cu semenii nostri va trebui sa raspundem...